Autoritățile din Kavala, nordul Greciei, au aprobat o procedură neobișnuită pentru aproximativ 150 de persoane decedate în perioada pandemiei de COVID-19. La mai mulți ani după înmormântare, procesul natural de descompunere nu s-a încheiat în numeroase cazuri, iar municipalitatea trebuie acum să intervină pentru ca locurile de veci să poată fi gestionate potrivit regulilor locale.
Cazul nu este unul apărut în august 2026. Decizia municipală a fost discutată încă din februarie, iar presa greacă și română relata situația la sfârșitul acelei luni și începutul lui martie. Reapariția informației acum poate crea impresia unei operațiuni declanșate recent, deși problema este cunoscută de mai multe luni.
De ce au fost folosiți saci speciali în timpul pandemiei
Persoanele vizate muriseră după infectarea cu COVID-19 și fuseseră înhumate în perioada în care erau în vigoare măsuri sanitare stricte.
Presa greacă relatează că trupurile au fost introduse în saci speciali din plastic, conform regulilor aplicate atunci pentru limitarea riscului de contaminare în timpul manipulării și înmormântării.
După trecerea anilor, autoritățile au constatat că descompunerea nu se finalizase în modul așteptat.
Explicația prezentată public este legată de materialele de protecție folosite la înhumare. Plasticul a limitat contactul direct al rămășițelor cu solul și cu mediul exterior, ceea ce poate încetini considerabil procesele biologice.
Afirmația că plasticul a „oprit complet oxigenul și microorganismele” este însă prea categorică. Descompunerea unui corp este un proces complex, influențat de temperatură, umiditate, compoziția solului, tipul sicriului, accesul aerului și numeroși alți factori. În cazul din Kavala, autoritățile și specialiștii indică ambalarea în plastic drept factorul principal, nu COVID-19 în sine.
Ce a decis municipalitatea din Kavala
Documentele publice ale Primăriei Kavala confirmă că pe agenda Comitetului Municipal din 17 februarie 2026 a existat explicit problema „deshumării obligatorii a cazurilor COVID nedescompuse” și a gratuității primei intervenții.
Planul relatat ulterior presupune deschiderea mormintelor, îndepărtarea ambalajelor din plastic și reînhumarea rămășițelor pentru o perioadă suplimentară de cel puțin un an. Scopul este ca procesul natural să poată continua în condiții mai favorabile.
Operațiunea urmează să fie suportată de municipalitate, astfel încât familiile să nu plătească din nou pentru o situație care rezultă din regulile sanitare aplicate în perioada pandemiei.
Această componentă este importantă deoarece deshumarea în Grecia nu este un eveniment excepțional. În multe cimitire, spațiul limitat face ca mormintele să fie redeschise după câțiva ani, iar osemintele să fie mutate ulterior.
De ce problema este importantă pentru cimitire
În cazul Kavala, întârzierea descompunerii creează și o problemă administrativă.
Dacă un mormânt nu poate fi eliberat la termenul obișnuit, capacitatea cimitirului scade. Cu cât numărul cazurilor este mai mare, cu atât presiunea asupra spațiului disponibil devine mai serioasă.
Digi24 relata încă din martie că lipsa locurilor de veci a contribuit la caracterul urgent al intervenției.
Medicul Nikos Koudunis a atras atunci atenția că situația din Kavala ar putea să nu fie izolată, deoarece reguli similare privind manipularea persoanelor decedate de COVID au fost aplicate și în alte regiuni ale Greciei.
„Imaginați-vă ce se întâmplă în toată țara dacă avem același eveniment”, a spus acesta.
Afirmația ridică o posibilitate, dar nu reprezintă dovada că problema există în aceeași amploare în toate cimitirele din Grecia. Nu există, în sursele consultate, un bilanț național comparabil cu cel de aproximativ 150 de cazuri din Kavala.
Nu boala a conservat trupurile
Un element esențial trebuie separat de formulările senzaționaliste care au însoțit povestea.
Nu există indicii că infecția cu SARS-CoV-2 ar fi împiedicat descompunerea trupurilor. Situația este pusă pe seama modului în care acestea au fost pregătite pentru înhumare în perioada în care autoritățile încercau să reducă orice risc posibil de transmitere.
Cazul arată, mai degrabă, cum o măsură sanitară adoptată într-o perioadă excepțională poate avea efecte administrative neașteptate după mai mulți ani.
Pentru familiile celor decedați, procedura este una sensibilă și presupune practic o nouă deshumare și reînhumare. Pentru municipalitate, problema este și una de spațiu și de funcționare a cimitirelor.
Cele 150 de cazuri din Kavala nu reprezintă așadar un mister medical legat de COVID, ci consecința întârziată a unor reguli funerare aplicate în timpul pandemiei. Intervenția aprobată de autorități încearcă acum să rezolve tocmai acel efect neprevăzut, fără ca familiile să suporte costurile suplimentare.
