Părintele Calistrat le transmite părinților, în special mamelor, un mesaj despre felul în care credința poate fi apropiată de copii fără presiune, reproșuri sau constrângere. În opinia sa, relația cu Dumnezeu trebuie să se nască liber, iar încercarea de a obliga un copil sau un tânăr să meargă la biserică poate avea exact efectul opus celui dorit.
Duhovnicul îi îndeamnă pe părinți să se roage pentru copiii lor și să le vorbească despre credință cu răbdare, calm și dragoste, fără să transforme religia într-o obligație impusă.
„Credința este un act liber”
Părintele Calistrat pornește de la ideea că fiecare om trebuie să ajungă singur să simtă nevoia de a-L descoperi pe Dumnezeu.
„Ca mame, să vă rugați ca fiii voștri să simtă nevoia să-L descopere pe Dumnezeu”, este unul dintre îndemnurile sale.
El atrage atenția că un copil nu poate deveni credincios doar pentru că părintele îl obligă să participe la slujbe sau îi impune anumite practici religioase.
În viziunea sa, credința, trăirea și apropierea de Dumnezeu trebuie să fie rezultatul unei alegeri personale.
„Nu-L băgați pe gât cu sila pe Dumnezeu copiilor voștri, pentru că nu o să-i faceți credincioși cu forța. Credința este un act liber, trăirea lui Dumnezeu este un act liber, simțirea lui Dumnezeu este un act liber”, explică părintele.
Ce poate face o mamă dacă fiul ei nu vrea să meargă la biserică
Duhovnicul a răspuns și unei întrebări pe care multe mame și-o pot pune: ce este de făcut atunci când un copil refuză să meargă la biserică?
În locul conflictelor, Părintele Calistrat recomandă construirea unei „biserici din familie”, prin exemplul personal al părinților, prin dialog și prin modul în care aceștia își trăiesc credința.
Copilului trebuie să i se vorbească frumos, fără nervi, grabă sau iritare.
Părintele propune ca mama să îi explice tânărului că, odată ajuns la liceu, facultate sau master, va avea libertatea de a descoperi lumea și de a lua propriile decizii. Părintele nu poate fi permanent lângă copil și nici nu poate controla fiecare alegere pe care acesta o face.
În schimb, poate să îi ofere un exemplu.
O mamă îi poate spune copilului că, prin valorile după care și-a condus propria viață, a reușit să îl crească și să îl aducă până în acel punct.
Părinții trebuie să ofere răspunsuri, nu să impună
Un alt aspect important în mesajul părintelui este responsabilitatea față de generațiile următoare.
Tânărul care astăzi nu este interesat de credință poate deveni, la rândul său, părinte. Copiii lui ar putea să îi pună într-o zi întrebări despre Dumnezeu, despre rugăciune sau despre sensul unor momente dificile din viață.
Din acest motiv, Părintele Calistrat consideră important ca omul să nu respingă complet dimensiunea spirituală, chiar dacă într-o anumită etapă a vieții nu simte apropierea față de biserică.
Duhovnicul povestește că a întâlnit tineri care l-au întrebat dacă este o problemă faptul că nu merg la biserică și nu se roagă, atât timp cât încearcă să nu facă rău nimănui.
Răspunsul său nu a fost unul de condamnare.
Îndemnul adresat tinerilor
Părintele Calistrat spune că, înainte de toate, tinerii ar trebui să păstreze respectul față de Dumnezeu, chiar dacă nu simt încă nevoia unei vieți religioase active.
El îi îndeamnă să nu transforme necredința sau lipsa practicii religioase într-o formă de dispreț.
„Nu-L jigni pe Dumnezeu. Nu-I vorbi urât lui Dumnezeu”, este mesajul pe care spune că îl transmite tinerilor aflați într-o asemenea situație.
În concepția sa, omul poate trece prin perioade în care nu se roagă sau nu merge la biserică, însă este bine să păstreze în suflet deschisă posibilitatea întoarcerii către credință.
Părintele le spune tinerilor să Îl lase pe Dumnezeu „acolo, în inimă”, pentru momentul în care viața îi va pune în fața unei încercări și vor simți nevoia de sprijin spiritual.
Mesajul său pentru părinți rămâne unul bazat pe răbdare: credința nu trebuie impusă, ci transmisă prin exemplu, dialog și respect. În locul certurilor și al presiunii, Părintele Calistrat recomandă rugăciunea pentru copii și păstrarea unei atmosfere în familie în care apropierea de Dumnezeu să fie posibilă fără frică și fără constrângere.
